Apr
28
2010
„(Ştim)… că Dumnezeu este atotputernic şi poate să facă absolut tot, tot ce nu poţi gândi… şi mai mult (decât atât). Dar nu-i destul. O va face? „Dacă-I mânios pe mine pentru că am păcătuit, că am făcut şi asta şi aia – şi mă simt cu musca pe căciulă?”. Dumnezeu nu e mânios. Dumnezeu un singur lucru vrea: să ne deschidem inima. Continue Reading »
Apr
22
2010
Sfântul Guthlac s-a născut în anul 673, în regatul Mercia din partea centrală a Angliei. La naşterea lui, pe cer s-a arătat o cruce luminoasă. Însă în ciuda acestei minuni, tinereţea lui Guthlac a fost foarte zbuciumată. Când avea doar 15 ani şi-a părăsit casa părintească şi, împreună cu câţiva prieteni, a intrat ca ostaş în armata regelui Merciei. Era puternic ca un leu şi în scurtă vreme a devenit un războinic de temut, crud şi sângeros. Ataca împreună cu prietenii săi ţinuturile dimprejur, trăind din jaf şi pradă.
Însă deşi el uitase de Dumnezeu, totuşi Dumnezeu nu uitase de el. După 9 ani petrecuţi în sânge şi lupte, într-o noapte ceva s-a rupt în sufletul tânărului: „S-a gândit la regii cei din vechime”, ne spune Viaţa lui, „care au părăsit lumea cu o moarte nenorocită. A văzut marea lor bogăţie risipindu-se cu iuţeală, şi propria sa viaţă grăbind spre sfârşit. Şi a fost atât de însuflat de frica lui Dumnezeu, încât I-a făgăduit că, dacă îi va îngădui să trăiască până dimineaţa, va deveni slujitorul Său”. Continue Reading »
Apr
20
2010
Dacă încerci să priveşti imaginea de ansamblu a prezentului, ţi-e frică să te mai gândeşti la viitor… şi totuşi te gândeşti. Te gândeşti dacă o să răzbeşti sau dacă o să te conformezi şi tu cum o fac cei mai mulţi din jurul tău.
După genocidul sufletelor creat de comunism, s-a produs o ruptură între generaţii. Apoi frica oamenilor de azi de a crede şi de a se jertfi pentru credinţă a răzbit şi a născut o credinţă superficială, aproape inexistentă. Frica de a trăi profund şi de a pune mai presus voia Lui Dumnezeu decât voia ta, frica de a nu suferi, frica de moarte… FRICA a înăbuşit, a comprimat credinţa. Şi totuşi, această credinţă nu a murit. Trăirea tainică a ortodoxiei, schingiuită, şchioapă, rănită, a supravieţuit înviind prin moarte, prin martiriu şi jertfă. Te aşteaptă în tihnă, să învii omul frumos din tine. Continue Reading »
Apr
15
2010
La această întrebare răspunde desluşit un film hollywoodian, The Body (Trupul), apărut în anul 2000, difuzat la noi sub titlul Misiune în Ţara Sfântă, avându-l în rol principal pe Antonio Banderas.
În zorii noului mileniu, în leagănul credinţei, Ierusalim, doi oameni aparţinând unor lumi şi culturi total diferite se aliază pentru a investiga o descoperire arheologică care nu numai că ameninţă fragila pace din regiune ci, mai mult, putea distruge însuşi fundamentul credinţei…
În spatele unui magazin simplu, pe când se făceau săpături pentru zidirea unei pivniţe, este descoperit un schelet antic, în mormântul unui om bogat. Coloritul încheieturilor mâinilor şi picioarelor indică drept cauză a morţii, metoda romană de execuţie a criminalilor şi duşmanilor statului: crucificarea. O monedă de aur găsită în mormânt, poartă efigia guvernatorului roman Pontius Pilat, iar alte semne se potrivesc cu descrierea din Biblie a morţii învăţătorului Yeshu Ben Yosef, mai cunoscut sub numele grecesc Iisus, fiul lui Iosif. Continue Reading »
Apr
6
2010
„Tinerii vremurilor de pe urmă”, reeditată în 2008 la editura Sophia, este o carte scrisă de doi monahi care au experimentat modelele anticulturalismului american, au murit şi au fost înviaţi de Hristos. După înviere au înfiinţat un local, „Monk’s Rock”, unde tinerii răzvrătiţi, în special punk-eri, l-au redescoperit pe Hristos.
Autorii fac un istoric al curentelor anticulturaliste americane, care promiţînd decondiţionarea, eliberarea eului, i-au aruncat pe adolescenţi în ghearele sexului, drogurilor şi violenţei. Mai întâi a fost părintele nihilismului european, Friedrich Nietzsche, care a decretat că nu există adevăr absolut. Altfel spus, că oamenii l-au ucis pe Dumnezeu în inimile lor. Şi dacă nu există Dumnezeu, atunci, vorba lui Ivan Karamazov, totul este permis. Cu toate acestea, sufletul omului simte nevoia unei contopiri cu Infinitul care l-a creat şi care a sădit în el aspiraţia spre infinit. De această nevoie de absolut au profitat modelele anticulturaliste: beatnik-şii, rock’n’roll-ul, mişcarea hippie, punk-ul, grunge-ul, rap-ul, heavy-metal-ul, Marilyn Manson ş.a.m.d.. Continue Reading »
Apr
2
2010
„Într-o zi, un înţelept puse următoarea întrebare discipolilor săi:
- De ce ţipă oamenii când sunt supăraţi?
- Ţipăm deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.
- Dar de ce să ţipi, atunci când cealaltă persoană e chiar lângă tine? – întrebă din nou înţeleptul.
- Păi, ţipăm ca să fim siguri că celălalt ne aude, încercă un alt discipol.
Maestrul întrebă din nou:
- Totuşi, nu s-ar putea să vorbim mai încet, cu voce joasă?
Nici unul dintre răspunsurile primite nu-l mulţumi pe înţelept. Atunci el îi lămuri:
- Ştiţi de ce ţipăm unul la altul când suntem supăraţi? Adevărul e că, atunci când două persoane se ceartă, inimile lor se distanţează foarte mult. Pentru a acoperi această distanţă, ei trebuie să strige, ca să se poată auzi unul pe celălalt. Cu cât sunt mai supăraţi, cu atât mai tare trebuie să strige, din cauza distanţei şi mai mari.
Pe de altă parte, ce se petrece atunci când două fiinţe sunt îndrăgostite? Ele nu ţipă deloc. Vorbesc încetişor, suav. De ce? Fiindcă inimile lor sunt foarte apropiate. Distanţa dintre ele este foarte mică. Uneori, inimile lor sunt atât de aproape, că nici nu mai vorbesc, doar şoptesc, murmură. Iar atunci când iubirea e şi mai intensă, nu mai e nevoie nici măcar să şoptească, ajunge doar să se privească şi inimile lor se înţeleg. Asta se petrece atunci când două fiinţe care se iubesc, au inimile apropiate.
În final, înţeleptul concluzionă, zicând:
- Când discutaţi, nu lăsaţi ca inimile voastre să se separe una de cealaltă, nu rostiţi cuvinte care să vă îndepărteze şi mai mult, căci va veni o zi în care distanţa va fi atât de mare, încât inimile voastre nu vor mai găsi drumul de întoarcere.”
Autor necunoscut
Mar
31
2010
Agentia Viva Turism ( http://www.vivaturism.ro/ ) a oferit un premiu special unui abonat la revista OrthoGraffiti, un loc gratis intr-un pelerinaj în Ukraina sau la Sf. Munte Athos
in urma tragerii la sorti din 30 martie 2010 a fost desemnat castigator
VASILE SCHIPOR
din Vicovu de Sus, Jud. Suceava
Felicitam din inima pe castigator si nadajduim sa aiba folos duhovnicesc!
Laurenţiu Dumitru
Editor Coordonator OrthoGraffiti
Feb
27
2010
A fi tânăr ortodox nu înseamnă a nu mai asculta muzică, ci a asculta muzică bună. Bună pentru suflet, cel prin firea sa însetat de liniştire, de despătimire, de limpezime interioară, de care are nevoie pentru a putea iubi curat…
A fi tânăr ortodox nu înseamnă a nu te distra, ci a nu te arunca, în numele divertismentului, în mocirla păcatului…
A fi tânăr ortodox nu înseamnă a nu avea prieteni, ci a nu te face prin ceilalţi prieten cu păcatul…
A fi tânăr ortodox nu înseamnă a nu face voia părinţilor, ci a refuza cu o fermitate smerită doar ceea ce e păcătos în ea…
Într-un cuvânt, tânărul ortodox face orice, dar fără de păcat …
El nu-şi refuză părinţii sau prietenii, ci păcatul… Căci păcatul desparte de Hristos… Iar despărţirea de Hristos e despărţire de adevăr şi lumină… Şi ce viaţă e aceea lipsită de adevăr şi lumină?
Ştiu, cititorule, că noţiunea de păcat plictiseşte, pentru că a fost burduşită, timp de secole, cu moralism sec…. Ce diversiune!
Sf. Scriptură numeşte păcatul „boldul morţii”; Păcatul e, de fapt, acul de la seringa morţii, cel prin care se scurge moartea în noi!!!
Şi, culmea, părinţii tinerilor care se întorc astăzi în Biserică, sunt revoltaţi că Hristos a smuls din inimile copiilor lor, acul morţii! Şi că nu mai trăiesc acea „viaţă” care nu-i decât efectul subtil al pieirii ce se insinuează, prin păcat, în toată fiinţa lor!
Părinţii care îi despart pe copii de Hristos, le ucid sufletele!
Marius Iordăchioaia
Feb
21
2010
There is more than a medication!
Graffiti – Pfizer commercial, Cea mai buna reclama a anului 2008
Feb
15
2010
… e că zidul păcatelor cade lovit de o lacrimă, dacă în ea te-ai ghemuit ca în pântecele unei naşteri.
Dacă toată viaţa ta devine o imensă durere, aceasta e chiar durerea naşterii din nou, al cărui strigăt nu mai e unul de spaimă, ci de bucurie… Cel care asistă această naştere e preotul duhovnic: el taie ombilicul noului născut, dezlegându-l de păcate: îl scoate din întuneric la lumină şi-l învaţă să respire, să mănânce şi să umble… Adică, să se roage, să ia aghiasmă mare sau Sfânta Împărtăşanie, şi să meargă pe urmele Părinţilor… Continue Reading »
Feb
9
2010
Agentia Viva Turism ( http://www.vivaturism.ro/ ) ofera un premiu special unui abonat la revista OrthoGraffiti, un loc gratis intr-un pelerinaj în Ukraina sau la Sf. Munte Athos (pentru detalii despre traseu, manastirile vizitate, datele si locurile de plecare, click pe bannerul Viva Turism de mai sus).
Pentru a intra în concurs pentru tragerea la sorti a acestui premiu, trebuie sa va abonati pentru 10 numere, pana cel tarziu la data de 20 martie 2010. Dupa data de 20 martie, imediat ce vom avea castigatorul, il vom anunta personal, dar si pe blog. Momentul tragerii la sorti va fi filmat, pentru a nu fi vreo suspiciune in legatura cu obiectivitatea concursului.
Pentru detalii despre abonamentele la revista OrthoGraffiti, click pe linkul http://www.orthograffiti.ro/abonare/ sau pe bannerul de mai jos!
Mult succes! Doamne, ajuta!
Laurenţiu Dumitru
Editor Coordonator OrthoGraffiti
Feb
8
2010
foto by idealphoto.ro
-Fragment din textul „Basmul din Carpaţi”, publicat în cartea „Despre Omul Frumos”-
(…) Se spune că odată, într-un sat, un copil, într-o noapte, a visat Raiul.
„Mamă! Mamă! Unde e Raiul?”, a întrebat copilul nerăbdător, a doua zi de dimineaţă, de cum se trezi. Dar mama, biata mamă, n-avea timp. Avea atâta treabă în gospodărie! Şi-atunci, s-a dus la tata, să-l întrebe. „Nu ştiu…, caută-l singur”, îi spuse acesta obosit şi se apucă mai departe de muncă… „Unde? Unde e Raiul?” , îi întreba copilul, aproape plângând, pe oamenii din sat. Dar oamenii nu aveau timp de el, erau grăbiţi. Continue Reading »
Jan
27
2010
De multă vreme îmi doresc să le vorbesc tinerilor. Simt o sete acută de comunicare cu cei din jurul meu, dar mai ales cu tine, cel care, în pragul tinereţii, descoperi complexitatea vieţii, te afli în faţa unei mari provocări şi eşti dus de un val, de pe care ţărmul încă nu se întrezăreşte.
În mod firesc, te vei întreba în continuare cine sunt eu: oare un preot? Poate un călugăr, sau poate, simplu, un om matur, trecut de prima tinereţe, căruia îi place să vorbească moralizator despre lucruri pe care şi el le-a făcut odată, demult, iar acum îţi cere ţie să fii altfel. Probabil, în cel mai fericit caz, la finalul articolului ai fi de acord, poate chiar şi puţin marcat, însă mă vei plasa, într-un colţ umbrit, alături de alţii, pe care de asemenea îi accepţi, îi îndrăgeşti şi îi citeşti, ale căror sfaturi eşti hotărât să le urmezi cu siguranţă, mai târziu, dar în niciun caz ACUM. Continue Reading »
Jan
22
2010
Ademar Baross (poet brazilian)
Am avut un vis în noaptea de Crăciun.
Mergeam pe o plajă, iar Dumnezeu
păşea alături de mine,
paşii ni se imprimau pe nisip,
lăsând o urmă dublă:
una era a mea, cealaltă a Lui.
Atunci mi-a trecut prin minte ideea Continue Reading »
Jan
21
2010
Pe măsură ce tot mai multe state legiferează „căsătoriile” între homosexuali, tradiţionaliştii avertizează că libertatea religioasă este în pericol. De cealaltă parte, „liberalii” îi acuză că nu fac altceva decât să nască alarme false. Cine spune adevărul?
Am să vă relatez câteva cazuri, preluate din ştirile de la radio. Concluzia o trageţi dumneavoastră.
Două femei au decis să-şi organizeze ceremonia de uniune civilă într-o sală deţinută de o asociaţie religioasă metodistă. Asociaţia le-a spus celor două femei că nu se pot „căsători” într-o clădire folosită în scopuri religioase. Pastorul le-a spus că este vorba de un principiu teologic – căsătoria nu poate exista decât între un bărbat şi o femeie. Continue Reading »
-
Revista OrthoGraffiti:
No.13
No.12
No.11
No. 10
No. 9
No. 8
No. 7
No. 6
No. 5
No. 4
No. 3
No. 2
No. 1
Parteneri
Recent Posts
- Ne mai aude Dumnezeu dacă am păcătuit?
- Sfântul Guthlac din Crowland, părintele pustiei engleze
- Aminteşte-ţi cine eşti
- Ce ar fi lumea fără Înviere? – gânduri pe marginea filmului The Body
- Tinerii vremurilor de pe urmă – Ultima şi adevărata răzvrătire Monahii John Marler şi Andrew Wermuth Editura Sophia, 2008 (reeditată)
- De ce ţipă oamenii unii la alţii, mai ales când se ceartă?
- Vasile Schipor a câştigat pelerinajul oferit de Viva Turism în colaborare cu revista OrthoGraffiti
- A fi tânăr ortodox – o lămurire
- Mai mult decât un simplu graffiti! There is more than a medication!
- Ce nu se scrie pe ziduri…
Recent Comments
Categories
- @ Net
- Ana Abronov
- Anca Delatara
- Anunturi
- Atitudine
- Audio / Video
- Bogdan Mateciuc
- Bogdan MunteanUK
- Ciprian Voicila
- Costion Nicolescu
- Cronica film
- Dan Puric
- Danion Vasile
- Dumitru Staniloae
- Elena Dulgheru
- Ernest Bernea
- Eseu
- Graffiti Ortodoxe
- Grigorie Benea
- Ignatie Briancianinov
- Interviu
- Ioan de Kronstadt
- Laurentiu Dumitru
- Lumea pe dos
- Marturie
- Napoleon Nicolae Dabu
- Octavian Darmanescu
- OG 1
- OG 10
- OG 12
- OG 13
- OG 2
- OG 3
- OG 4
- OG 5
- OG 6
- OG 7
- OG 8
- OG 9
- Poveste
- Pro Life
- Radu Hagiu
- Ramona Pop
- Razvan Codrescu
- Recenzie carti
- Restituiri
- Savatie Bastovoi
- Sfantul Vasile cel Mare
- Sfinti Ortodocsi din Apus
- Traduceri
Counters