OrthoGraffiti

Vremuri de criză? Slavă Domnului!

Criza internaţională a ajuns şi în România. Atât la nivel internaţional, cât şi la nivel naţional, ea se face simţită printr-o reducere a consumului, ceea ce conduce la reducerea producţiei, ceea ce conduce la concedieri, ceea ce conduce la bani mai puţini, ceea ce conduce la un consum mai mic. Un cerc vicios.

Cum de s-a ajuns la aşa ceva? Specialiştii răspund că dificultăţile pieţei financiare din SUA au generat o criză financiară care, în contextul globalizării şi al interdependenţei pieţelor, s-a răspândit repede în toate statele.

Dar, ce anume a condus la dificultăţile financiare din SUA? I-am pus această întrebare unui prieten din SUA. Răspunsul a fost: „Lăcomia şi nesăbuinţa”. Lumea a început să se împrumute la bănci peste puterea lor de rambursare, iar băncile, din dorinţa de a se îmbogăţi din dobânzile la credite, au acordat acele credite oricui, fără a-şi lua măsuri de siguranţă. Evident, la un moment dat, toţi aceia ce îşi luaseră pe credit case de un milion de dolari, case pe care nu şi le-ar fi putut permite într-o viaţă de om, au intrat în incapacitate de plată. Aşa că băncile le-au luat casele, dar nu au putut nicidecum să le vândă la preţuri bune, pentru că s-a creat o inflaţie de case de vânzare. Neputându-şi recupera banii, băncile au intrat în criză de lichidităţi. Acţiunile lor la bursă s-au prăbuşit, şi toţi investitorii şi-au retras banii sau cel puţin şi-au oprit investiţiile.

Din punct de vedere creştin, ce se poate spune despre un astfel de sistem social sau financiar?

Trăim într-o societate în care idolul majorităţii este nivelul de trai. Acest idol este promovat implicit şi explicit prin mass-media, dar şi prin rapoarte statistice, disponibile pentru toate statele lumii. De ani de zile, ne-am obişnuit şi am fost educaţi să urmărim un nivel de trai cât mai înalt. Ne-am obişnuit să citim statistici despre alte ţări cu un nivel de trai mai mic decât al nostru şi le-am plâns de milă acelor ţări.

Dar ce înseamnă pentru noi un nivel de trai bun?

Este mai mult decât un anumit nivel salarial. Este tot ce intră în stilul de viaţă: maşina, casa cu dotările ei, lucrurile pe care le cumperi, locurile în care îţi petreci concediile… Cu alte cuvinte, lucruri specifice unei societăţi de consum. Ne-am obişnuit şi am fost învăţaţi să credem că dacă avem ultimul model de tv lcd cu diagonala de 2 metri, atunci avem un nivel de trai mai bun; că dacă mânuim cutare model de telefon mobil sau conducem cutare maşină, am urcat pe scara socială. (Problema e că pe această scară socială, de fiecare dată când apare un nou telefon sau o nouă plasmă, a mai apărut o treaptă pe care trebuie s-o urcăm).

Ce înseamnă aceasta? O goană permanentă după o fantasmă şi un idol – nivelul de trai.

În consecinţă, întregul nostru sistem social – şi nu mă refer doar la cel al României – a fost conceput şi funcţionează pentru consum, pentru a întreţine şi a putea susţine această goană după vânt. Un sistem creat pentru a-l ajuta pe măgăruş să gonească la nesfârşit după morcovul care-i atârnă înainte.

Un prieten baptist îmi spunea cândva, într-o discuţie despre Ortodoxie şi protestantism, că ţările cele mai „dezvoltate” sunt cele ce au trecut printr-o reformă religioasă şi s-au rupt de credinţa şi sistemul tradiţional. Pentru el, dar şi pentru mulţi alţi critici ai Ortodoxiei, ceea ce numim nivel de trai superior – şi am arătat mai sus ce înseamnă acesta – este o dovadă a veridicităţii protestantismului faţă de Ortodoxie.

Iată însă că sistemul social, capitalist, creat pe fundamentele protestante ale Reformei lui Luther – individualism religios şi social, omul în centrul sistemului, credinţa personală care ajunge să includă aspiraţii lumeşti, devenind astfel un idol – a intrat în colaps. Presupusa superioritate a protestantismului faţă de Ortodoxie s-a năruit odată cu intrarea în criza financiară.

De fapt, nu este doar o criză financiară. Este şi o criză socială, o criză a mentalităţii societăţii de consum bazată pe goana după un idol efemer: nivelul de trai.

Vom avea însă o regândire a mentalităţii noastre sociale? Mă tem că nu. În ce direcţie se mişcă şi lucrează acum factorii de putere şi decizie: atenuarea efectelor crizei, doar pentru a se reveni la vechiul sistem al societăţii de consum, doar pentru ca firmele să poată produce şi vinde din nou, iar oamenii să cumpere pentru a-şi întreţine iluzia că şi-au îmbunătăţit nivelul de trai.

Aşa ceva nu poate decât să indice că, odată depăşită actuala criză şi revenirea la vechiul sistem al societăţii de consum, este doar o chestiune de timp până la intrarea într-o nouă criză, similară.

De ce „slavă Domnului”? Nu pentru că actuala criză dovedeşte inferioritatea lumii protestante, aflată acum în criză şi exportatoare mondială de criză, ci pentru că această criză este o şansă pentru mulţi de a-şi reevalua priorităţile personale şi scopurile în viaţă.

Bogdan Mateciuc