OrthoGraffiti

Trecerea unui chinez la Ortodoxie

Când Dumnezeul necunoscut „al ruşilor” vine tainic în ajutor

Trecerea unui chinez păgân la Ortodoxie

În parohia Belkovski din eparhia aleutină a Alaskăi, a trăit multă vreme pe Cape Thin un emigrant din China, căruia i se spunea Sem Docul. Acest Sem şi-a trăit viaţa, cu harul lui Dumnezeu, în sânul Sfintei Biserici Ortodoxe – prin minune – după cum a recunoscut şi a mărturisit cu dovezi.

Iată împrejurările în care s-a petrecut acest fapt: în ianuarie 1896, Sem a plecat la vânătoare de căprioare, care se găsesc din plin în Peninsula Alaska. În căutarea vânatului, Sem s-a îndepărtat odată foarte mult de adăpostul său de iarnă. Din pământ ieşea o ceaţă groasă. Sem a renunţat să mai vâneze; îşi dorea acum doar să se întoarcă repede acasă, însă ceaţa deasă şi apropierea asfinţitului nu-l lăsau să recunoască terenul, să-şi dea seama unde se află… Situaţia era disperată şi foarte primejdioasă – gerul îi îngheţa trupul… Îi mai rămăsese o singură nădejde, în ajutorul de sus! Cu lacrimi amare, Sem s-a rugat la toţi dumnezeii săi păgâni, însă, vai!, zadarnică a fost jumătatea de ceas de rugăciune stăruitoare: aceştia n-au auzit-o. Inima nefericitului Sem era plină de deznădejde…

În această clipă, harul mântuitor al lui Hristos a cercetat sufletul acesta păgân! „Rugăciunile către dumnezeii tăi sunt fără de folos”, i-a zis un glas lăuntric, „şi vei fi pierdut; roagă-te la Dumnezeul ruşilor. Trăieşti printre oamenii care se roagă la acel Dumnezeu, şi El le ascultă rugăciunile: îi ajută şi îi izbăveşte din necaz”. Cu o credinţă puternică, Sem se întoarse spre Dumnezeul „ruşilor” şi… rugăciunea sa fu auzită… Sem văzu cum ceaţa începu să se risipească şi să se arate muntele din depărtare; folosindu-se de munte, Sem îşi stabili cu uşurinţă poziţia. Cu ultimele puteri, se sui în adăpostul de iarnă, ştiind şi simţind că doar cu ajutorul „Dumnezeului ruşilor” l-a scăpat de o moarte neîntârziată. I-a povestit tovarăşului său de adăpost, un creol ortodox, despre toate cele petrecute, cerându-i să-l înveţe să se roage în „engleză” (adică ortodox); creolul ortodox l-a ajutat după cum s-a priceput, învăţându-l să-şi facă semnul crucii şi dându-i o icoană.

După ce Sem s-a întors la casa sa pescărească din Cape Thin, s-a întâlnit la ceva vreme cu doi americani cărora le-a mărturisit cum se rugase „Dumnezeului ruşilor”, însă americanii, în loc de vorbe bune, i-au zis că e un „prost”. „Am fost foarte dezamăgit să aud aşa ceva”, spune Sem, „şi-am început să mă îndoiesc de Dumnezeul ruşilor”, însă harul lui Dumnezeu, care atinsese inima păgânului, nu l-a părăsit în îndoială; unul dintre interlocutori s-a înecat, iar celălalt, de atunci, a început să ducă o viaţă de cumplită mizerie. Acestea i-au slujit lui Sem ca un semn de sus: îndoielile despre Dumnezeul „ruşilor” s-a risipit, iar în aprilie 1897, el i-a spus hotărât preotului bisericii din Belkovski, părintele Alexie, că doreşte să primească credinţa creştină ortodoxă. Cererea lui Sem a fost împlinită, după ce i s-a încercat sinceritatea şi cunoaşterea credinţei, în ziua de Cincizecime a aceluiaşi an, pe 1 iulie. Preasfinţitul Nicolae, episcopul Aleutinelor, i-a trimis de binecuvântare celui nou-botezat o icoană a Sfântului Proroc Ilie şi un slujebnik în engleză.

Traducere din limba engleză de Radu Hagiu