OrthoGraffiti

Momentul 0

Prietena mea cu fostă şuviţă verde, albastră, roz sau cu buline se trezeşte mereu devreme. Se aranjează de fiecare data câteva ore. Îşi întinde părul, fumează iarbă, în bucătărie, cu mama ei şi pare fericită. Seara doarme la prietenul ei. Acum pare tristă. De obicei, nu vorbeşte foarte mult. Doar se plânge de lucruri mărunte. Acum, trimite un sms prietenului ei să-l întrebe ce mai face. Azi crede că este o zi minunată de purtat sandale cu trening chiar dacă plouă şi este grindină. Prietenii ei trăiesc la maxim şi sunt şi ei elevi. Acum a primit un răspuns.

Este prietena mea exponentă a unei generaţii fără motor? De ce pare aşa plicticos acest peisaj? Oare pentru că el este animat doar de cabotini, de pseudo-modele?!

Eu cred că o cauză ar fi faptul că nu sunt integraţi în societate. Şi acest lucru se întâmplă pentru că lipsesc valorile pe care ar trebui să le aibă nişte lideri competenţi. Lipsesc experienţe de viaţă care să dea o direcţie celor neexperimentaţi. De cele mai multe ori, suntem lăsaţi în voia minţii noastre neîncercate. De aceea, avem nevoie de lideri în cultură, în societate, în politică, în şcoli, în biserici, care să îşi asume responsabilitatea de a conduce şi forma o generaţie pierdută faţă de ea însăşi, pentru ca ea să-şi recâştige din respect.

Încă îmi pare că tinerii nu-şi găsesc identitatea, ei se află într-o continuă căutare de sine sau de lucruri confundate cu sinele. Suntem lăsaţi să credem că trebuie să căutăm şi să alegem ce e mai bun pentru noi, toate astea dintr-un sistem care nu ne oferă nimic bun pentru căutările noastre. Sex, drugs & rock’n’roll este o deviză vie încă, ea pare o soluţie viabilă pentru tinerii care încearcă să evite rateurile în viaţă. Dar cum poţi evita o greşeală prin alta? La acest paradox nu ni s-a răspuns. Suntem liberi să alegem, suntem liberi şi inconştienţi de libertatea noastră căpătată cu greu de cei care au fost! Alegem greşit de cele mai multe ori pentru că nimeni nu ne ghidează libertatea! Destul s-au împărţit seringi şi prezervative prin licee pentru dependenţii de nimicuri! De fapt, este nevoie de o securitate a libertăţii noastre. Ideile ne sunt şubrede şi nu pot fi altfel într-un sistem şubred. Comunicăm ineficient sau deloc, pentru că nu ştim. Pentru că nu am fost învăţaţi să comunicăm. Poate pentru că şcoală în România nu face toată lumea! Doar cine vrea şi este ghidat în acest scop. Avem un sistem didactic ciung şi trist. Un sistem cu două luni de făcut cafele şi xeroxuri în patru ani de liceu, pentru care fiecare primeşte notă de trecere. Sistemului îi trebuie înmormântarea. Aceste surogate nu fac decât să izoleze tinerii în cutiuţe de chibrituri, îi fac lipsiţi de coerenţă, incapabili de conexiuni logice între ieri, azi şi mâine, îi fac lipsiţi de prietenii profunde, lipsiţi de capacitatea de autointegrare. Avem nevoie şi de raţiune în acest haos. Pentru că plusul cu minusul adunate ajung la idealul nostru. A unora care încă mai gândesc.

Aşadar ce se poate face în această lume a tinerilor fără iniţiativă? Soluţia este găsirea MODELELOR, a experienţelor de viaţă care te îndrumă. Găsirea unor trepte pe care le poţi păşi în cazul în care nu construieşti o treaptă mai potrivită. Asta nu înseamnă să copiezi sau să uiţi de originalitate! Pentru că a avea un model nu înseamnă că te foloseşti de acea persoană ca să o imiţi! Este adevărat că nu trebuie uitată polisemia acestui cuvânt. Model înseamnă o matrice generativă, un prototip. Însă când te referi la modele umane, te referi strict la cineva care te serveşte în viaţă prin exemplul vieţii lui. A avea un model înseamnă, în primul rând, cedarea a foarte mult respect pentru acea persoană şi încercarea de a depăşi acea personalitate prin lucrurile bune pe care le faci. Aşadar, sunt convinsă că: un model este acea personalitate care şi-a dezvoltat virtuţile şi a reuşit să facă bine şi celorlalţi, fiind pe deplin fericit! Acesta rămâne astfel un reper în cursul vieţii tale. Şi, in opinia mea, nu poţi trăi fără repere!

Eu am modele chiar pe cele mai importante persoane din viaţa mea, pe părinţii mei. Şi, pentru că am spus asta, este necesar de adăugat că ei sunt oameni şi, desigur, fac şi greşeli, dar de la ei învăţ şi asta înseamnă că nu trebuie să-ţi imiţi modelul pentru că poţi lua şi trăsăturile negative. Pentru mine, am reuşit să adun repere importante şi în alte persoane: părintele Nicolae Tănase de la Valea Plopului, profesorul de arte, profesorul de matematică, criticul Călinescu, poetul Arghezi, un ziarist, prietenul Vincent, colegi de clasă şi nu numai. Ei sunt oameni care m-au inspirat şi sunt doar puţini din lista mea de modele sau repere. L-am pus primul în enumerarea mea pe părintele Tănase pentru că el face un lucru extraordinar! Îngrijeşte foarte mulţi copii orfani, la fel ca şi fraţii Minovici, care s-au implicat în acţiuni caritabile. Aceste lucruri sunt impresionante şi, din acest motiv, consider că este o persoană care merită luată ca reper.

Prietena mea se grăbeşte să prindă metroul. Are întâlnire cu un alt băiat, dar prietenului ei nu-i pasă. E plecat din Bucureşti şi trage pe nas ketamină cu nişte prieteni de-ai. Mâine va încerca şi ea.

Laura Bostan, elevă