http://www.orthograffiti.ro/266/de-ce-s-a-speriat-hristos/ Thu, 19 Jan 2012 17:09:51 +0000 hourly 1 http://wordpress.org/?v=3.2.1 http://www.orthograffiti.ro/266/de-ce-s-a-speriat-hristos/comment-page-1/#comment-52 Alina Duma Thu, 03 Dec 2009 23:16:36 +0000 http://www.orthograffiti.ro/?p=266#comment-52 Blagosloviti, Parinte! Iertati-mi indrazneala! Cu mica nadejde de a primi un raspuns, dar lasand iubirii Domnului grija aceasta, voiesc a va cere un lucru foarte mare: Intr-un timp de mare durere, am scris cateva povestioare, pe care eu le socotesc mangaierea Domnului. Nu pot sa vorbesc prea mult despre ele. N-as sti ce sa spun. Doar ca le-am impartasit catorva apropiati, care au fost entuziasmati si m-au incurajat sa le public. Au trecut mai bine de 2 ani de cand le-am scris, am primit si binecuvantarea Parintelui duhovnic, Parintele Cristian Raduica, dar nu reusesc sa gasesc pe cineva care sa le ilustreze. N-am propus prea multor persoane, fiindca am avut temerea ca n-ar putea fi intelese in sensurile lor adanci. Au o profunzime care ma depaseste adeseori pe mine insami, cea care le-am scris. Traiesc si acum situatii in care imi pare ca se materializeaza ganduri pe care le-am facut poveste atunci. Va scriu Sfintiei Voastre pentru ca, atunci cand am fost intrebata cam cum as vrea sa fie grafica, n-am putut spune decat:"Ca cea a Parintelui Savatie." Si mi-a venit un gand, anume ca numai Sfintia Voastra poate desena ca Sfintia Voastra. De altfel, nimeni nu s-a simtit in stare pana acum sa se puna pe treaba. Parintele imi spune: "Le astept sa iasa de sub tipar." Dar eu ma poticnesc aici, la grafica. Nu gasesc cine sa o realizeze. Am renuntat mereu in sinea mea si mi-am spus ca, probabil, nu le e dat sa iasa de sub tipar. Dar cum ramane, atunci, cu binecuvantarea Parintelui, mai cu seama ca tot el spune ca darurile sunt date omului de Domnul spre a fi impartasite celor care au trebuinta de ele?! Si acum indraznesc sa va intreb daca n-ati incerca sa cititi una dintre povesti. Poate ca ati gasi ca e ceva in ele vrednic de a fi cunoscut si de altii si, in cazul in care a le ilustra chiar Sfintia Voastra ar fi prea mult, macar mi-ati da un cuvant in ceea ce le priveste, ca sa inteleg unde anume gresesc in abordarea problemei. Inca o data va cer iertare pentru indrazneala. Iar daca nu veti considera ca e cazul sa-mi raspundeti, rugati-va pentru mine! Doamne ajuta! Alina Duma Blagosloviti, Parinte!
Iertati-mi indrazneala! Cu mica nadejde de a primi un raspuns, dar lasand iubirii Domnului grija aceasta, voiesc a va cere un lucru foarte mare:
Intr-un timp de mare durere, am scris cateva povestioare, pe care eu le socotesc mangaierea Domnului. Nu pot sa vorbesc prea mult despre ele. N-as sti ce sa spun. Doar ca le-am impartasit catorva apropiati, care au fost entuziasmati si m-au incurajat sa le public. Au trecut mai bine de 2 ani de cand le-am scris, am primit si binecuvantarea Parintelui duhovnic, Parintele Cristian Raduica, dar nu reusesc sa gasesc pe cineva care sa le ilustreze. N-am propus prea multor persoane, fiindca am avut temerea ca n-ar putea fi intelese in sensurile lor adanci. Au o profunzime care ma depaseste adeseori pe mine insami, cea care le-am scris. Traiesc si acum situatii in care imi pare ca se materializeaza ganduri pe care le-am facut poveste atunci.
Va scriu Sfintiei Voastre pentru ca, atunci cand am fost intrebata cam cum as vrea sa fie grafica, n-am putut spune decat:”Ca cea a Parintelui Savatie.” Si mi-a venit un gand, anume ca numai Sfintia Voastra poate desena ca Sfintia Voastra. De altfel, nimeni nu s-a simtit in stare pana acum sa se puna pe treaba. Parintele imi spune: “Le astept sa iasa de sub tipar.” Dar eu ma poticnesc aici, la grafica. Nu gasesc cine sa o realizeze. Am renuntat mereu in sinea mea si mi-am spus ca, probabil, nu le e dat sa iasa de sub tipar. Dar cum ramane, atunci, cu binecuvantarea Parintelui, mai cu seama ca tot el spune ca darurile sunt date omului de Domnul spre a fi impartasite celor care au trebuinta de ele?!
Si acum indraznesc sa va intreb daca n-ati incerca sa cititi una dintre povesti. Poate ca ati gasi ca e ceva in ele vrednic de a fi cunoscut si de altii si, in cazul in care a le ilustra chiar Sfintia Voastra ar fi prea mult, macar mi-ati da un cuvant in ceea ce le priveste, ca sa inteleg unde anume gresesc in abordarea problemei.
Inca o data va cer iertare pentru indrazneala. Iar daca nu veti considera ca e cazul sa-mi raspundeti, rugati-va pentru mine!
Doamne ajuta!
Alina Duma

]]>