21
Jan
2010
De ce nu pot coexista „căsătoriile” homosexuale şi libertatea religioasă
Pe măsură ce tot mai multe state legiferează „căsătoriile” între homosexuali, tradiţionaliştii avertizează că libertatea religioasă este în pericol. De cealaltă parte, „liberalii” îi acuză că nu fac altceva decât să nască alarme false. Cine spune adevărul?
Am să vă relatez câteva cazuri, preluate din ştirile de la radio. Concluzia o trageţi dumneavoastră.
Două femei au decis să-şi organizeze ceremonia de uniune civilă într-o sală deţinută de o asociaţie religioasă metodistă. Asociaţia le-a spus celor două femei că nu se pot „căsători” într-o clădire folosită în scopuri religioase. Pastorul le-a spus că este vorba de un principiu teologic – căsătoria nu poate exista decât între un bărbat şi o femeie.
Femeile au înaintat o plângere de discriminare la Divizia din New Jersey pentru Drepturile Omului. Metodiştii au arătat că Primul Amendament la Constituţia SUA le protejează dreptul de a-şi exercita credinţa fără a fi pedepsiţi de guvern. Însă New Jersey tocmai asta a făcut. Le-a anulat scutirea de impozite de care beneficiază bisericile din SUA – o mutare care îi costă 20.000 de dolari.
Avem apoi cazul unor medici creştini care au refuzat să realizeze o fertilizare in vitro pentru o femeie aflată într-o relaţie lesbiană. Doctorii le-au direcţionat către alţi doctori, dispuşi să acorde acel tratament. Nu a fost însă destul. Femeia i-a dat în judecată. Curtea Supremă din California i-a dat dreptate femeii, arătând că credinţa religioasă a medicilor nu le dă dreptul de a refuza să acorde acel tratament controversat.
În Massachusetts, autorităţile au informat asociaţia Catholic Charities că trebuie să accepte să încredinţeze copii spre adopţie şi perechilor de homosexuali, în caz contrar fiind nevoită să-şi închidă porţile. Asociaţia a luat decizia corectă – şi-au închis porţile.
În Mississippi, un psiholog a fost dat în judecată pentru că a refuzat să acorde terapie unei femei care voia să-şi îmbunătăţească o relaţie lesbiană. Angajatorul l-a concediat pe psiholog – decizie validată şi de Curtea de Apel.
În New York, Colegiul de Medicină Albert Einstein de la Universitatea Yeshiva a refuzat, în conformitate cu regulile acestei instituţii evreieşti, să permită perechilor homosexuale să locuiască împreună în camerele pentru studenţii căsătoriţi. În 2001 însă, Curtea Supremă din New York i-a forţat să accepte acest lucru, deşi New York nu legiferase „căsătoriile” homosexuale.
În Albuquerque, o pereche de homosexuali i-a solicitat unui fotograf creştin să filmeze ceremonia lor de uniune civilă şi l-a dat în judecată pe fotograf când acesta a refuzat să o facă. O agenţie online de adopţii a fost forţată să-şi înceteze activitatea în California, atunci când o pereche de homosexuali a înaintat o reclamaţie, pentru că agenţia a refuzat să-i servească, din motive religioase.
Este destul? În mod clar, „căsătoriile” homosexuale nu pot coexista alături de libertatea religioasă, pentru că activiştii homosexuali nu permit aceasta. Aşa cum afirma expertul pe probleme de căsătorie Maggie Gallagher, susţinătorii „căsătoriilor” între homosexuali declară că orice credinţă religioasă este „în sine o formă de bigotism”.
Ce se poate face? Dacă nu luăm atitudine astăzi, mâine vom fi vânaţi la serviciu, la şcoală şi chiar în biserici, asemenea celor din cazurile de mai sus, de cei ce vor să ne forţeze să acceptăm ca normale faptele lor, pe care Dumnezeu le numeşte rele.
Sursa: http://www.homosexualitate.ro/
Chuck Colson
era un banc pe tema asta, cica unul e intrebat la vama: unde pleci? el cica: pai fug din America, pt ca mi-e frica! de ce ti-e frica? pai, pana la 1800, homosexualitatea era pedepsita cu moartea, dupa 1900 cu inchisoarea, in anii ’80 a devenit legala, in ultima vreme pot adopta si copii.. eu o sterg pana nu devine obligatorie!
lasand gluma, sa zicem ca ar fi liberi cat timp nu deranjeaza pe altii, dar e prea de tot.. bine, cel mai simplu pt cei care au suferit era sa-si decline competenta ca psiholog, sau sa refuze, ca fotograf, sa vada ceva ce i-ar fi jignit conceptiile – legea americana permite orice cat timp nu deranjezi pe altul! libertatea ta nu poate incalca libertatea mea, e un principiu fundamental al oricarei democratii!
Daca esti intr-o jungla si vezi in departare ceva, un animal, o forma, pe care nu o poti intelege, nu o recunosti..prima data te vei gandi la pericol.
Tot ceea ce nu intelegi respingi.
Da stiu si eu, stii si tu, ca toti ne vom plati greselile. Si daca alegi sa inchizi ochii, si sa-ti asculti instinctele.. va fi mult mai greu pana cand vei gasi in tine libertatea!
eu iti doresc iubire si intelepciune!
si titlul este inadecvat deoarece continutul textual este altul.
cum judeci, asa vei fi judecat!
Să le luăm pe rând:
În primul caz, asociaţia pastorală avea dreptate din punctul meu de vedere. Însă, dacă acea clădire era singura din localitate, legal vorbind trebuia să le acorde acest drept.
În al doilea caz, medicii nu au nicio scuză. Jurământul lui Hipocrate pe care ei îl depun îi obligă să acorde toate tratamentele pe care pacientul le solicită. În plus, la ei spitalele sunt private iar scopul este, pe lângă acela de a oferi asistenţă medicală, de a face profit. În fond, care era diferenţa dintre o femeie care vrea să aibă un copil şi are un soţ impotent sau o femeie care vrea să aibă un copil şi nu e căsătorită? Parcă religioşii susţineau viaţa… în fine.
În al treilea caz, asociaţia Catholic Charities era un ONG care trebuie să respecte regulile statului în care activează. Dacă tu în Statutul de funcţionare al ONG-ului scrii că te supui principiului de nediscriminare a membrilor asistaţi indiferent de rasă, religie, sex, orientare sexuală sau lungimea părului, atunci chiar asta trebuie să faci. Există ONG-uri care specifică în clar că ajută doar hispanici heterosexuali şi n-are nimeni nimic cu ei. Însă Catholic Charities a pozat în ONG nediscriminatoriu iar când a fost vorba să demonstreze asta… n-a putut!
În al patrulea caz, lucrurile stau identic cu cazul al doilea. Angajatorul are dreptul de a concedia un angajat dacă acesta nu respectă regulile instituţiei. Întrucât angajatul nu le-a respectat, a fost concediat. Nu te obligă nimeni să fii psiholog. Dacă alegi însă să fii psiholog înseamnă că eşti pregătit să lucrezi cu oamenii, indiferent că aceştia sunt mormoni, evanghelici, homosexuali, transexuali, hispanici, negri, satanişti sau de care-or mai fi.
În al cincilea caz, în cazul al 6-lea, lucrurile sunt simple: toate şcolile şi deci şi colegiile de medicină private se supun legii învăţământului. Dacă legea învăţământului permite cazarea în aceiaşi cameră a studenţilor căsătoriţi, atunci şi colegiul evreiesc trebuie să permită asta. Colegiul nu a fost obligat să respecte asta ci i s-a pus în vedere că recunoaşterea Ministerului Educaţiei i-ar putea fi retrasă pentru funcţionarea în afara parametrilor impuşi de lege.
În al şaptelea şi ultimul caz prezentat de articol, fotograful a avut dreptate. De ce? Pentru că activitatea de fotograf, ca şi cea de taximetrist (de exemplu) este o activitate de liber-profesionist. Aşa cum un taximetrist poate refuza un client beat şi posibil agresiv, la fel şi fotograful poate refuza un client.
Aşadar, exemplele nu sunt tocmai fericite căci ai prezentat 2 cazuri favorabile tezei pe care o susţii (aşezate strategic primul şi ultimul) şi 5 cazuri de încălcare flagrantă a legii. Aşa cum un medic nu are voie să refuze un pacient pentru că e negru, la fel nu are voie să-l refuze pentru că e homosexual/lesbiană/transexuală/bisexual. Simplu! Nu te vânează nimeni la muncă pentru a te întreba cum şi pe unde faci sex decât atunci când te bagi în treaba altuia.
Eu am avut colegi de muncă homosexuali şi crede-mă că nimeni nu mi-a zis mie sau altui coleg ceva vreodată. Ba încă cele mai bune bancuri cu gay de la ei l-am auzit.
În altă ordine de idei, dacă ne-am vedea mai mult de-ale noastre şi dacă fiecare şi-ar vedea mai mult de propriile credinţe şi mai puţin de credinţele altora, am avea o lume mai bună.
Salutare.