OG

OrthoGraffiti. Cronica de intampinare

Punem pariu cu toate radarele media că OrthoGraffiti este ceva cu totul nou în publicistica de la noi. Un pumn de pioneze în fundul unei prese libidinoase, plină de giardia, şi o sperietoare în lanul de cavaleri ai căscatului care suntem noi, mulţi dintre oamenii Bisericii.

Orthografitti nu face contrabandă cu morala creştină, ci pune problema mai avocăţesc, încercând să-l înţeleagă şi pe tânăr, acuzatul prin excelenţă. Tânărul, acest inamic public – stalactită a răzbunării, această preţioasă cărămidă pentru carierele noastre didactice – jalnice, acest contravenient al hemoglobinei, cu sângele pulsând optimist, surd la bâzâitul ţeţe al viitorului.

OrthoGraffiti este un hidrant necesar pe bulevardul Victoriei B.O.R., un semn că plămânii Bisericii respiră natural. Totodată, este conştientă de efectul de seră în teologie, ferindu-se natural de enunţuri absolute, venite din cheresteaua amvonului. Revista va accentua ideea de Biserică, dar nu în sensul acelei bărci de salvare duminicală, ci Biserica trăită peste tot, din autobuzul cu manelişti, până în clasa cu rockeri.

Redacţia recunoaşte cu mâna pe inimă că au dat-o gata puricii lupului moralist, că a ţine o lecţie de religie fără a cădea în moralism este un ideal profesional la care a renunţat demult. În speranţa că moraliştii nu îmbătrânesc chiar aşa de repede, vă invităm să luaţi parte la fenomenul OrthoGraffiti. Nu veţi regreta, vorba ceea.

Octavian Dărmănescu