OrthoGraffiti

Scurtă povestire despre cum am fost încă o dată salvaţi de la Viaţă

Hristos e în oraş. Umblă pe străzi, prin birouri, prin orfelinate şi covrigării, printre bănci cu adolescenţi care se sărută cu patimă şi bănci cu pensionari care înjură cu patimă, printre paturi de spital pline de suferinţă şi paturi de hotel pline de singurătate… Şi, deodată, fetele îmbrăţişate în grabă prin parcuri cer şi puţină iubire, pensionarii sunt mulţumiţi cu pensiile lor, hingherii înfiază câini, doctorii şi infirmierele nu mai vor mită, politicienii şi oamenii de afaceri au insomnii şi-n zori îşi donează averile… E o discretă epidemie de milă, de înduioşare adâncă, de aşezare a inimilor la locul lor… Dar odată cu neliniştea, zgomotul şi cruzimea oraşului, au început să scadă şi încasările… Aşa că autorităţile locale au sesizat Guvernul; oraşul a fost declarat urgent Capitală Culturală. În câteva ore a fost invadat de turişti, de motociclişti, de trupe la modă; s-au organizat un festival al berii şi un carnaval: toţi locuitorii au ieşit pe străzi şi petrec… Neliniştea şi zgomotul s-au întors şi banii au început să curgă…

Acţiunea a fost un succes: Hristos a fost gonit, epidemia de înduioşare oprită. Şi astfel, locuitorii oraşului au fost scăpaţi încă o dată din cumplita primejdie de a deveni oameni….

Marius Iordăchioaia