OrthoGraffiti

De ce ORTHOGRAFFITI?, Marius Iordăchioaia

De-a lungul vremii, mi-au apărut texte în diverse publicaţii, on-line sau „pe hârtie”. Foarte rar am refuzat o colaborare, doar atunci când propunerea venea dintr-o zonă în care textele mele nu-şi puteau păstra sensul ori serveau justificării unei „linii” la care nu consimţeam…

Dintre toate, ORTHOGRAFFITI îmi este cea mai dragă. Şi asta dintr-un motiv care am simţit că ar fi de folos să fie public, întrucât are o însemnătate deosebită, în general.

Mi-e dragă până la lacrimi INTENŢIA, sămânţa din care a răsărit copacul pe crengile căruia apar ca frunze, numerele revistei. Această INTENŢIE se realizează mai mult sau mai puţin în articolele din ORTHOGRAFFITI, după măsura duhovnicească a acelora care scriu; dar, după ce se stinge toată rumoarea ideilor, Ea rămâne în inima cititorului, la început tainică, discretă, apoi tot mai distinctă, conştientă. Ceva care, crescând în noi, ne lărgeşte inima. Şi numele acestei INTENŢII este Dragostea, iubirea lui Hristos. Tăcerea care rămâne după lectură, după estomparea tuturor zgomotelor inimii şi ale minţii, este cea a smeritei Sale iubiri.

De ce? Pentru că INTENŢIA revistei fiind Dragostea, nu caută să te înveţe ceva, nu judecă, nu critică, nu intervine prin intruziune în gândirea şi viaţa cititorului cu scopul de a-i demonta, disloca şi înlocui concepţiile ori afinităţile: ci doar îl însoţeşte în toate acţiunile şi experienţele lui, merge la film cu el sau la discotecă, la întâlnire ori la un concert rock. Evanghelia, Cartea Iubirii, ne arată că Dragostea te însoţeşte până în adâncul iadului… Şi că nici iadul nu-l poate reţine pe cel care, descoperind iubirea lui Hristos, începe să o însoţească pe calea ei…

Comentând un film oarecare, dincolo de fraze şi analiză, de corectitudinea dogmatică, de coerenţa sau profunzimea ideatică a textului, îmi pare că revista aceasta caută să vizualizeze altceva: indiciile prezenţei Dragostei ce-i însoţeşte, cu dumnezeiască discreţie, pe toţi oamenii, în toate manifestările vieţii lor; adică inclusiv pe cei care au făcut acel film, dimpreună cu toţi spectatorii lor. Îmi pare că ORTHOGRAFFITI caută pretutindeni în viaţa lumii de azi, şi adesea tocmai în „locurile” ce par imposibile Iubirii, semnele prezenţei Acesteia.
Pentru a le dărui tinerilor ca repere în devenirea lor….

De fapt, ca s-o spun pe şleau, ORTHOGRAFFITI nu este o revistă. Ci un semn de Dragoste… Atât.

Marius Iordăchioaia