Ademar Baross (poet brazilian)

Am avut un vis în noaptea de Crăciun.
Mergeam pe o plajă, iar Dumnezeu
păşea alături de mine,
paşii ni se imprimau pe nisip,
lăsând o urmă dublă:
una era a mea, cealaltă a Lui.
Atunci mi-a trecut prin minte ideea
că fiecare din paşii noştri
reprezentau o zi din viaţa mea.
M-am oprit ca să privesc în urmă.
Şi am revăzut toţi paşii
care se pierdeau în depărtare.
Dar am observat că, în unele locuri,
în loc de două urme,
nu mai era decât una singură…
Am revăzut filmul vieţii mele.
Ce surpriză!
Locurile în care nu se vedea
decât o singură urmă
corespundeau zilelor celor mai întunecate
ale existenţei mele:
zile de nelinişte şi de rea-voinţă,
zile de egoism sau de proastă dispoziţie,
zile de încercări şi de îndoială,
zile de nesuportat…
Zile în care eu fusesem de nesuportat.
Şi atunci, întorcându-mă spre Domnul,
am îndrăznit să-I reproşez:
- Totuşi, ne-ai promis că vei fi cu noi
în toate zilele!
De ce nu Ţi-ai ţinut promisiunea?
De ce m-ai lăsat singur
în cele mai grele momente din viaţă,
în zilele când aveam cea mai mare nevoie
de Tine?

Iar Domnul mi-a răspuns:
- Dragul meu, zilele pentru care n-ai văzut
decât o singură urmă de paşi pe nisip
sunt zilele în care te-am purtat pe braţe…

La fel de geniali şi de vulnerabili. Generaţia „cyber”. Prelungiri umane ale soft-urilor de calculatoare, teleportaţi în faţa televizoarelor şi născuţi prin cezariene într-o lume „high-tech”. Sunt cool, sunt trendy, sunt copiii copiilor crescuţi cu cheia de gât.

În loc de şnur pentru cheie, de gât le atârnă firele de la căştile pentru Ipod. Merg pe hub-uri şi mănâncă junk-food. Unul din cinci, spun sondajele, a văzut deja un film erotic. Toţi, fără excepţie, au vizionat filme de groază. Cel mai important obiect din viaţa lor e televizorul. Zapează, mari consumatori de manele, telenovele şi desene animate. „Portugaalia! Sa, sa, sa!” Ş-atât. Aici, pentru mulţi din generaţia celor cu cheia de gât, se întrerupe curentul.

SUPERMENI. S-au născut direct în pamperşi şi au fost vaccinaţi şi împotriva bolilor care n-au atacat încă omenirea. Au mersul format de premergătoare, iar lumea-n care fac primul pas e un ţarc supradimensionat. Au sterilizatoare, au filtre de apă, borcănele cu mâncare „bio” şi detergenţi speciali. Au oliţe care cântă când primesc pişu si păpuşi de sex masculin care urinează apă. Copiii de azi nu mai răcesc, fac viroze pulmonare. Îşi încălzesc mâncarea la microunde şi au telefoane mobile 3G.

Sunt Supermeni şi Spidermeni şi Oameni Păianjeni. Copiii de azi nu mai stau atârnaţi de fustele mamelor, zboară cu fetiţele Power Puff şi învaţă de la ele să dea cu pumnul. Croşeul de cap îl copiază de la Zizou.

Nu se mai joacă de-a v-aţi ascunselea, merg la movieplex şi la paintball. Nu se mai dau cu placa cu rulmenţi, au role, scutere şi play-station.

MAMA-NATURĂ. Au acces la religie şi la calculator. Dar umplu Internet-Cafe-urile, nu bisericile. Au site-uri speciale pe care încearcă să se cupleze, au yahoo-messenger şi entertainment virtual. Nu mai fac schimb de timbre, ci de mp3-uri descărcate de pe net.

Copiii de azi îşi cântă „happy birthday” la aniversări şi-şi fac party-urile la Mc. Au „after-school” şi „supernanny”. Neînţelegerile lor cu părinţii devin „reality-show”-uri şi subiecte de interes naţional.

Copiii de azi nu ştiu ce vor, dar ştiu să ceară. Sunt independenţi, sunt mândri şi foarte uşor de rănit. Ca-n filmele cu Van Damme, se aruncă în viaţă cu pieptu-nainte, fără veste antiglonţ, şi cad fulgeraţi la prima rafală. Se sărută franţuzeşte înainte de a avea buletin şi ţin „Valentines Day”-ul.

MANELE. Copiii de azi fac copii. Sau fug de-acasă când iau o notă mică la şcoală. Uită să se mai întoarcă atunci când pleacă la discotecă. Au paşapoarte şi visează bani. Spun că vor să devină căpşunari sau fotbalişti, iar idolii lor sunt Nicolae Guţă, Adrian Copilul Minune, Tom şi Jerry, Andreea Marin, Teo Trandafir şi Mircea Radu. Nu mai au timp să stea de vorbă cu părinţii care muncesc zi-lumină pentru un blug mai bengos. Dar se uită împreună cu ei la „Surprize-Surprize”, acolo unde întotdeauna oamenii plâng când îşi întâlnesc rudele.

Televizorul cu cablu a devenit un părinte adoptiv de la care copiii învaţă astăzi libertatea de exprimare, agresivitatea şi vulgaritatea. Violenţa şi eroismul. Îmbogăţirea şi vedetismul. Sexualitatea şi senzaţionalul. Expresii de genul „Să trăiţi bine!”, „Ruşinică”, „Iubiţi-vă mult” şi „I’ll be back”. Copiii de azi învaţă din reclame că primul joint e moca şi că speranţele sunt gratis.

CATEGORII. Copiii de azi nu mai merg pe derdeluş să se dea cu sania. Au echipamente de schi şi snow-board-uri. Nu mai merg cu colindul de sărbători, au dat pluguşorul pe măştile „Scary” şi sărbătoresc Halloween-ul. Ei n-au alergat niciodată cu picioarele goale prin praful uliţelor de la ţară. Ei văd vaci pe „Animal Planet” şi cred că natura e doar fiica înzestratei de la „Ciao Darwin” pentru care copiii din ziua de azi stau cu ochii lipiţi de televizoare. Copiii de azi n-au uniforme şi matricole şcolare, au etichete sub care sunt prinşi în statistici şi rapoarte, ca exponatele din vechile insectare. Sunt copii indigo, copii de cristal, copii curcubeu. Copii dispăruţi şi copii abandonaţi în spitale. Copii cu dizabilităţi, copii – cazuri umanitare, copii traficaţi, copii infractori şi copii abuzaţi fizic. Copii de bani gata, care pleacă în tabere la Disneyland şi dau mâna cu Mickey Mouse. Şi copii care n-au pus pe limbă, toată viaţa lor, un Chupa-Chups.

MOŞTENIREA. Fraţi de generaţie. Unii îşi trăiesc viaţa-n MTV style, alţii frământă chirpici cu picioarele. Muncesc de la 12 ani pentru un ban în casă. Copii care-şi poartă de grijă unii altora, copii încuiaţi singuri în casă, care-şi dau foc din neatenţie şi ard ca nişte lumânări de seu. Copii de căpşunari, copii de şomeri şi de disponibilizaţi, copii hrăniţi din resturi de ajutoare sociale. Copii pe care-i trimit părinţii la cerşit, cu un pui de câine în braţe, la fel de orfan.

Copii rătăciţi din alte timpuri, cu cheia de gât, bâjbâind pe drumul spre casă. Sandvişul rece de pe masa din bucătărie, telecomanda, telefonul de verificare. Aceleaşi reguli, altă lume. Povestea merge mai departe.

ŞANSE. Sunt lângă tine, dar îi găseşti doar dacă dai o căutare pe Google. Ei pot avea ceea ce noi nici nu ştiam să visam. Noi abia ne dezlipeam paşii de asfalt, ei vin pe lume cu aripile desfăcute pentru zbor. Dar, scrie cu steluţă mică jos undeva, cerul pe care ar putea să facă lupinguri nu se vinde în rate doar cu buletinul.

Bogdan Mateciuc