Archive for the ‘Octavian Darmanescu’ Category
You are currently browsing the archives for the Octavian Darmanescu category.
25
May
2009
Homo videns – tablou clinic
Homo videns este o achiziţie nouă a naturii, apărută spontan, ca muşchiul pe lemnul primelor televizoare. Dovleac catodic, homo videns este o prelungire de lujer a TV-ului. El a sărit din start legile fotosintezei, crescând vertiginos în dosul storurilor trase. Stahanovist entuziast al statului pe spate, homo videns e blocat în damblaua colectivă şi priveşte lumea cu legănări line, de hamac.
Homo videns n-are simţul naufragiului. De ani de zile se află-ntr-un picaj comic cu acorduri de clarinet. Stă ca melcul în salată, îl paşte o idioţie galopantă, dar îşi trăieşte vesel drama. Este aceeaşi ca a consumatorului blocat în magazin, care ştie că nu se poate abţine de la a cumpăra. Până mai adineauri vesticii îl aşteptau pe Godot, esticii pe Stalin. Acum nimeni nu mai aşteaptă pe nimeni. Nietzsche s-ar fi crucit cu două mâini dacă l-ar fi întâlnit. Homo videns nu crede că fericirea-i o găină moartă, homo videns râde şi mănâncă. Un mâncău cu o antenă-n ceafă, iată supraomul! O viaţă de câine de lux, ca-n refren. Read the rest of this entry »
12
Dec
2008
Ei şi noi sau virtualitatea bunului creştin
Ei spun că o viaţă ai, pe aceea s-o trăieşti. Noi spunem că viaţa nu-i numai atât. Ei spun – Horaţiu i-a-ndemnat – „Carpe diem!”. Noi spunem cu Isus Sirah: „În tinereţile tale n-ai adunat, cum vei afla la bătrâneţile tale?”. Ei cred că viaţa e o junglă, coatele avându-şi rolul lor precis.
Noi spunem că toţi au loc pe pământ, fără „ca omul să fie lup pentru om”. Ei spun că „din viaţă scapă cine poate”. Noi că este un dar al cerului. Ei cred că idealul este asigurarea unei mese bune. Noi că ospăţul vine imediat după masă. Ei au uitat să-şi ducă mâna la frunte. Şi noi la fel, însă avem nădejde în izbăvire. Ei împlinesc cu sfinţenie toate regulile complezenţei, însă ascund în suflet un neomenesc dispreţ. Noi lucrăm pe faţă, incomod, rostind prin gură ce avem în suflet. Read the rest of this entry »
20
Nov
2008
HALLOWEEN. CÂNTECE DE PETRECANIE, Octavian Dărmănescu
Dacă religia se exporta cel mai bine cu vasele antice de comerţ, astăzi comerţul face religia. Şi aceasta chiar la el acasă, adică pe vapor. Căpitanul de husari Harry Potteră îşi debarcă discret poteraşii. Îi va trimite ca spioni dezinteresaţi, bonomi şi cu pohtă de cash. El ştie că piatra filozofală e o abstracţiune. El ştie că prostia e singura găină cu ouă de aur. De aceea, va stoarce aurul din buzunarele entuziaştilor trendului.
Bine aţi venit în ţepele lui Vodă, Castelul Groazei vă oferă spaime romantice şi groaze la pachet! Cu samurul pe spate şi cu mustăţile unse, Ţepeş-Vodă taie vârtos, din parcare, bilete pelerinilor adrenalinei. Ei au plătit, deci pretind. Aşa că vor avea un Halloween rustic. Asociat cu Bram Stocker, Vodă are parte de câştig bun din comerţul cu acadele cap-de-mort, în expansiune la porţile Valahiei. Expert în sabotaje rutiere, Măria-sa-mpânzeşte ţinuturile cu-ardei scopiţi de rod şi-umpluţi cu praf de puşcă. La noapte, vrăjmaşul va da buzna sau, cum îi place-a spune, năvală. Boiarii, fani ai dovleacului copt, jubilează. La fel şi norodul spărgător de seminţe rotunde ca galbenii din pungă. Astă seară, omul care-aduce bezna va intra-n cetate. Read the rest of this entry »
19
Nov
2008
Jurnalul unui Fericit
„Iată, cu adevărat, israelit în care nu este vicleşug” (Ioan 1, 47) îl fixa Hristos pe Natanael, adus de Filip ca să-L vadă pe Dumnezeu în carne, oase, tunică şi pâslari. Aşa îl va descrie şi episcopul Iustinian Chira pe Nicolae Steinhardt, aflat la pogribania acestuia în primăvara lui 1989. Monahul de la Rohia fusese un fericit, Îl văzuse pe Hristos, ca odinioară Saul, strămoşul său pe linie sangvină. Convertit în zeghe şi botezat pe furiş de mâna lui Dobzeu, Nicolae Steinhardt a optat pentru creştinismul ortodox după un lung traseu interogativ. Steinhardt înţelesese ortodoxia ca stare logică de respiraţie a românităţii noastre. Iar el, evreu român, era mai român decât mulţi neaoşi care visau cu faţa la Apus. Read the rest of this entry »
13
Nov
2008
OrthoGraffiti. Cronica de intampinare
Punem pariu cu toate radarele media că OrthoGraffiti este ceva cu totul nou în publicistica de la noi. Un pumn de pioneze în fundul unei prese libidinoase, plină de giardia, şi o sperietoare în lanul de cavaleri ai căscatului care suntem noi, mulţi dintre oamenii Bisericii.
Orthografitti nu face contrabandă cu morala creştină, ci pune problema mai avocăţesc, încercând să-l înţeleagă şi pe tânăr, acuzatul prin excelenţă. Tânărul, acest inamic public – stalactită a răzbunării, această preţioasă cărămidă pentru carierele noastre didactice – jalnice, acest contravenient al hemoglobinei, cu sângele pulsând optimist, surd la bâzâitul ţeţe al viitorului.
OrthoGraffiti este un hidrant necesar pe bulevardul Victoriei B.O.R., un semn că plămânii Bisericii respiră natural. Totodată, este conştientă de efectul de seră în teologie, ferindu-se natural de enunţuri absolute, venite din cheresteaua amvonului. Revista va accentua ideea de Biserică, dar nu în sensul acelei bărci de salvare duminicală, ci Biserica trăită peste tot, din autobuzul cu manelişti, până în clasa cu rockeri.
Redacţia recunoaşte cu mâna pe inimă că au dat-o gata puricii lupului moralist, că a ţine o lecţie de religie fără a cădea în moralism este un ideal profesional la care a renunţat demult. În speranţa că moraliştii nu îmbătrânesc chiar aşa de repede, vă invităm să luaţi parte la fenomenul OrthoGraffiti. Nu veţi regreta, vorba ceea.
Octavian Dărmănescu
