Archive for the ‘OG 4’ Category
You are currently browsing the archives for the OG 4 category.
27
Feb
2009
Călătorie în Ţinutul Gazei de altădată
Poate că nicio ţară din lume nu are o istorie mai tumultoasă şi mai dramatică decât Ţara Sfântă; este şi firesc să se întâmple aşa, căci s-a aflat în regiunea unde se întâlneau marile imperii de odinioară, ce-şi disputau întâietatea şi hegemonia asupra lumii antice. Pentru un arheolog modern, nu există nicio zonă din lume care să nu prezinte un potenţial interes. Totuşi, rădăcinile ştiinţei moderne ale arheologiei se află în mare măsură în Orientul Mijlociu. Impulsul universal care a dat naştere la explorarea acestei părţi de lume avea un deosebit interes pentru cadrul în care s-au desfăşurat majoritatea întâmplărilor relatate în Biblie. Cu tot caracterul ştiinţific al arheologiei moderne, majoritatea descoperirilor importante nu sunt plănuite în atmosfera rece a turnului de fildeş. Câteva dintre cele mai importante descoperiri ale acestui secol au plecat de la o descoperire întâmplătoare făcută de un localnic din zona respectivă. Read the rest of this entry »
25
Feb
2009
Lecţia pinguinilor „March of the Penguins”, un documentar de excepţie
În urmă cu 3 ani, la cea de-a 78-a ediţie a Galei decernării Premiilor Oscar, patima homosexualităţii a urcat pe scenă dezinhibată primind şi câteva statuete aurii. Dintre producţiile cinematografice care s-au aflat în acel an în competiţie, se remarcă în mod special „March of the Penguins” („La Marche de l’Empereur”) al regizorului francez Luc Jacquet, peliculă care a primit Oscarul pentru cel mai bun documentar. Filmul a adunat laurii succesului de casă în Europa, dar şi în SUA, ceea ce pentru un documentar e o adevărată minune. Read the rest of this entry »
22
Feb
2009
De ce ne place atât de mult „Saint Valentines”?
Sărbătorile tradiţionale sunt zâmbetul unui popor. E destul să nimereşti la una din ele ca să afli, fără cuvinte, o istorie de secole, uneori de milenii. La noi, la români, una din aceste sărbători a devenit „Saint Valentines”.
Această sărbătoare, fără îndoială, are în ea o putere uluitoare. Deşi românii au aflat de existenţa ei de puţină vreme, iar mulţi încă mai învaţă să-i pronunţe denumirea corect, totuşi, ea a devenit foarte populară, stârnind mai multă vervă şi pregătiri decât sărbătorile deja învechite, cum sunt Crăciunul şi Paştele. Read the rest of this entry »
20
Feb
2009
Dumnezeu nu este autorul relelor
(…) Epidemiile care se abat asupra oraşelor şi popoarelor, uscăciunea văzduhului, nerodirea pământului, ca şi toate celelalte nenorociri, care se întâmplă în viaţa fiecăruia, au scopul de a opri creşterea răutăţii. Deci, Dumnezeu trimite nişte nenorociri ca acestea, ca să înlăture naşterea adevăratelor nenorociri. Bolile trupeşti şi nenorocirile din afară sunt făcute pentru zăgăzuirea păcatului. Deci, Dumnezeu distruge răul; dar răul nu este de la Dumnezeu. Pentru că şi doctorul înlătură boala, nu bagă în trup boala. Distrugerile oraşelor, cutremurele, inundaţiile, zdrobirea armatelor, naufragiile şi pieirea a nenumărate vieţi omeneşti, pricinuite de pământ, de mare, de văzduh, de foc sau de oricare altă cauză, se întâmplă spre înţelepţirea supravieţuitorilor, că Dumnezeu înţelepţeşte prin plăgi obşteşti răutatea oamenilor. Read the rest of this entry »
18
Feb
2009
Cu tălpile goale pe net
La fel de geniali şi de vulnerabili. Generaţia „cyber”. Prelungiri umane ale soft-urilor de calculatoare, teleportaţi în faţa televizoarelor şi născuţi prin cezariene într-o lume „high-tech”. Sunt cool, sunt trendy, sunt copiii copiilor crescuţi cu cheia de gât.
În loc de şnur pentru cheie, de gât le atârnă firele de la căştile pentru Ipod. Merg pe hub-uri şi mănâncă junk-food. Unul din cinci, spun sondajele, a văzut deja un film erotic. Toţi, fără excepţie, au vizionat filme de groază. Cel mai important obiect din viaţa lor e televizorul. Zapează, mari consumatori de manele, telenovele şi desene animate. „Portugaalia! Sa, sa, sa!” Ş-atât. Aici, pentru mulţi din generaţia celor cu cheia de gât, se întrerupe curentul. Read the rest of this entry »
17
Feb
2009
Ce este dorul?
Dorul este un sentiment greu de definit. El nu e numai gândirea cu plăcere la fiinţa iubită, dar depărtată; nu e numai simţirea unei necesităţi de a fi cu ea; nu e nici numai transfigurarea chipului ei, datorită distanţei şi trebuinţei de ea. Ci în dor e prezentă într-un fel propriu şi într-un grad foarte intens o duioşie, un sentiment indescriptibil, în care inima se topeşte de dragul fiinţei iubite.
Dorul e apropiat de tandreţe, dar are un caracter mai spiritual decât aceasta. În dor, omul este cu totul la cel pe care-l iubeşte. Este cu înţelegerea adâncă în acela, dar, în acelaşi timp, în dor se cunoaşte omul pe sine însuşi, cum nu se cunoaşte în afara dorului. Read the rest of this entry »
10
Feb
2009
Momentul 0
Prietena mea cu fostă şuviţă verde, albastră, roz sau cu buline se trezeşte mereu devreme. Se aranjează de fiecare data câteva ore. Îşi întinde părul, fumează iarbă, în bucătărie, cu mama ei şi pare fericită. Seara doarme la prietenul ei. Acum pare tristă. De obicei, nu vorbeşte foarte mult. Doar se plânge de lucruri mărunte. Acum, trimite un sms prietenului ei să-l întrebe ce mai face. Azi crede că este o zi minunată de purtat sandale cu trening chiar dacă plouă şi este grindină. Prietenii ei trăiesc la maxim şi sunt şi ei elevi. Acum a primit un răspuns.
Este prietena mea exponentă a unei generaţii fără motor? De ce pare aşa plicticos acest peisaj? Oare pentru că el este animat doar de cabotini, de pseudo-modele?! Read the rest of this entry »
5
Feb
2009
Trecerea unui chinez la Ortodoxie
Când Dumnezeul necunoscut „al ruşilor” vine tainic în ajutor
Trecerea unui chinez păgân la Ortodoxie
În parohia Belkovski din eparhia aleutină a Alaskăi, a trăit multă vreme pe Cape Thin un emigrant din China, căruia i se spunea Sem Docul. Acest Sem şi-a trăit viaţa, cu harul lui Dumnezeu, în sânul Sfintei Biserici Ortodoxe – prin minune – după cum a recunoscut şi a mărturisit cu dovezi.
Iată împrejurările în care s-a petrecut acest fapt: în ianuarie 1896, Sem a plecat la vânătoare de căprioare, care se găsesc din plin în Peninsula Alaska. În căutarea vânatului, Sem s-a îndepărtat odată foarte mult de adăpostul său de iarnă. Din pământ ieşea o ceaţă groasă. Sem a renunţat să mai vâneze; îşi dorea acum doar să se întoarcă repede acasă, însă ceaţa deasă şi apropierea asfinţitului nu-l lăsau să recunoască terenul, să-şi dea seama unde se află… Situaţia era disperată şi foarte primejdioasă – gerul îi îngheţa trupul… Îi mai rămăsese o singură nădejde, în ajutorul de sus! Cu lacrimi amare, Sem s-a rugat la toţi dumnezeii săi păgâni, însă, vai!, zadarnică a fost jumătatea de ceas de rugăciune stăruitoare: aceştia n-au auzit-o. Inima nefericitului Sem era plină de deznădejde… Read the rest of this entry »
