Archive for the ‘OG 6’ Category
You are currently browsing the archives for the OG 6 category.
You are currently browsing the archives for the OG 6 category.

Zilele trecute, în timp ce beam ceai, verişoara mea, femeie în toată firea, a început a plânge, zicând că vrea să-mi pună o întrebare pe care nu a mai pus-o nimănui. În sfârşit, după ce s-a scuzat de multe ori: „că este o hulă”, „că îi este ruşine că are astfel de gânduri” şi-a luat inima în dinţi şi a vorbit. Read the rest of this entry »

Un cunoscut universitar creştin, întrebat odată de ce susţine cu atâta tărie creştinismul, a mărturisit: „Pentru un motiv foarte simplu: nu pot justifica în alt mod un anumit eveniment din istorie – Învierea lui Iisus Hristos din morţi. După sute de ore de cercetare amănunţită a bazelor acestui subiect, am ajuns la concluzia că Învierea lui Iisus este fie una dintre cele mai dăunătoare farse care au fost jucate vreodată minţii omeneşti, fie cel mai important eveniment din întreaga istorie a lumii. La trei zile de la moartea şi îngroparea Celui Care a pretins a fi Hristosul profeţit în Scripturile ebraice, Iisus Nazarineanul arestat, judecat ca şi criminal politic, apoi răstignit, femeile care au mers la mormânt au descoperit că trupul Lui dispăruse. Ce ne indică mormântul gol?”. Read the rest of this entry »

Dacă ar fi să definesc starea afectivă pe care fiecare om o simte la vârsta adolescenţei, aş spune că trebuie să înfruntăm un dezechilibru în sufletul nostru: avem o energie tumultoasă pe care trebuie să o canalizăm către o ţintă. Adolescentul mi se pare a fi acea fiinţă deschisă unui orizont aproape infinit de posibilităţi. Adolescentul poate fi, în principiu, orice: aventurier, sportiv de performanţă, intelectual, fotomodel. Mai nou, societatea de consum le propune tinerilor idealuri profesionale noi: angajat într-o bancă sau într-o firmă, copywriter, agent de vânzări, prezentator de emisiuni Can-Can. Read the rest of this entry »

La vânat de oameni
De ce se urăsc oamenii? E atâta necunoscut şi atâta suferinţă legată de soarta noastră, încât legea de toate zilele ar trebui să fie numai dragostea şi mângâierea.
De ce se chinuiesc oamenii unii pe alţii? N-au loc sub soare? Nu le ajunge pânza cerului? Sunt atât de grele păcatele ce ne apasă încât ar trebui să lucrăm până la cea din urmă fărâmă de putere pentru a înlătura urâtul ce ne desparte unii de alţii. Read the rest of this entry »